Numeroși clerici, credincioși și apropiați au umplut lăcașul de cult pentru a se ruga pentru odihna sufletului ei.
În cuvântul său de mângâiere, Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul a vorbit cu sensibilitate despre viața și mărturia Preotesei Maria Macuc:
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca și viața noastră, și trecerea noastră, să fie un Paște al păcii și al nădejdii, o mărturie a credinței noastre, pentru ca să se împlinească și în noi – așa cum avem încredințarea și nădejdea că lucrează Domnul.” Ierarhul a amintit apoi cuvintele Mântuitorului: „Adevărat spun vouă: cel ce ascultă cuvintele Mele și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.”
Felul în care Preoteasa Maria a trecut prin viață mărturisește deplin această credință.Delicatețea, buna-cuviință, bunăvoința, privirea luminoasă cu care întâmpina pe oricine, felul așezat în care stătea în biserică – toate acestea au arătat un suflet cuprins de pace și de nădejde. De aceea, după cum subliniază Sfântul Apostol Pavel, modul în care trăim reflectă credința și roada Duhului, așa cum găsim în Epistola către Galateni: credință, bunăvoință, pace, bucurie – virtuți față de care nu există lege potrivnică.
O suferință neașteptată și grea a trecut-o pe Prezbitera Maria la Domnul după un timp scurt, dar intens, de durere. La o vârstă încă tânără a fost chemată la viața veșnică, lăsând o mâhnire adâncă în sufletul celor dragi. Căci atunci când bătrânețea slăbește trupul, plecarea pare mai firească, pe când în tinerețe despărțirea este cu atât mai dureroasă. Totuși, în toate acestea Dumnezeu pune un rost și o tainică înțelegere, pe care noi nu o cuprindem pe deplin.
Ceea ce știm, însă, este că omul care trăiește cu frică de Dumnezeu și cu credință își preschimbă și viața, și moartea într-un Paște. În lumina Paștelui preotesei Maria ne rugăm și noi, cu nădejde, ca Hristos Cel Înviat să-i poarte sufletul lin spre Împărăția Sa și să aducă mângâiere familiei: părintelui, copiilor crescuți cu dragoste, acestei familii frumoase și unită, precum și tuturor celor care i-au fost aproape sau care au venit să o cinstească, prețuind-o pentru credința și bunătatea ei. Pentru că ea însăși a fost un om cinstitor de Dumnezeu și cinstitor de oameni.
Dumnezeu să o odihnească în pace! Dumnezeu să mângâie familia și să întărească pomenirea ei cu dragoste, stăruință și nădejde. Veșnică să-i fie pomenirea!
După slujba de prohodire, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat în procesiune spre cimitirul orașului, unde Preoteasca Maria își va dormi somnul de veci.
O viață dedicată slujirii oamenilor și familiei
La doar 51 de ani, după o luptă grea cu boala, Maria Macuc a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o familie îndurerată și o comunitate care a cunoscut-o ca pe un om discret, luminos și mereu gata să ajute.
Formată profesional în domeniul medical, ea și-a purtat vocația grijii cu o delicatețe aparte, slujind oameni aflați în nevoie și rămânând, în același timp, sprijinul neclintit al familiei sale. Ca mamă a cinci copii – patru fete și un băiat – a cultivat, zi de zi, valori creștine, răbdare, blândețe și credință. Plecarea Preotesei Maria Macuc lasă un gol greu de acoperit, însă în urma ei rămân mărturiile unei vieți trăite cu demnitate, discreție și iubire jertfelnică.
Dumnezeu să o odihnească în pace, iar familiei și celor dragi să le dăruiască harul mângâierii!
